vineri, 25 decembrie 2009

it is time to remember > My Boy Jack

Primul razboi mondial a fost uitat repede chiar de catre cei care au luptat in el si este departe de noi, de cei din ziua de astazi. In Anglia am vazut cat de vie este amintirea acelor ani in The Poppy Day, cand toata lume isi agata flori de mac in piept si participa la parade. Si lumea chiar credea!

Atat de departe de de festivismul multora dintre manifestarile de acasa, unde se merge doar pentru a bifa  voturi..
Astazi am vazut un film atat de trist, povestea adevarata a lui Jack Kipling, voluntar pe frontul de vest. Un film care trebuie vazut ca sa ne aducem aminte, sa invatam si sa apreciem ceea ce avem.
Interesanta o fraza a doamnei Kipling,  in momentul in care moartea lui Jack a devenit o certitudine si domnul Kipling incearca sa ii demonstreze ca a murit ca un erou, rapid, fara dureri...
Nu imi spune mie ca a fost norocos!  Nu a fost norocos sau... brav ori fericit! Jack  avea doar 18 ani si o zi! A murit in ploaie, nu a putut vedea nimic, a fost singur! Nu poti sa  ma faci sa cred ca exista glorie in asta!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu