luni, 8 iulie 2013

Nikos Kazantzakis şi păcatele tinereţii

Când o femeie te cheamă sa împarţi culcuşul cu ea, tinere, şi nu te duci, sufletul tău e pierdut! Femeia aceea va ofta în ziua marii judecăţi, şi oftatul acela, oricine-ai fi tu şi oricâte fapte bune ai fi săvârşit, te va prăvăli în iad!
 O frază care a justificat păcatele tinereţii şi despărţirile anunţate în dimineţi răcoroase.

Tot ce e bun în lumea asta e născocit de diavol: muierile frumoase, primăvara, purcelul prăjit, vinul, în toate astea e mana Diavolului. În vreme ce bunul Dumnezeu i-a făcut pe călugări, posturile, ceaiul de muşeţel şi muierile urate, pfui! 

O frază care închide tinereţea şi aduce pocăinţa (cel puţin pentru unii). Fiecare vârstă are justificările şi păcatele ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu