Supa crema de gulie

Ingrediente:

- 3 gulii (Sursa excelenta de vitamina C si Potasiu. Vitaminele A, E, B, calciu, magneziu, zinc, fier. Bogată în fibre)

- 1 telina mica (Pe lângă un conţinut mediu de apă - 83%, se găsesc în rădăcini: zaharuri -5%, proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine -A, B1, B2, C, precum şi un ulei eteric)

- 1-2 cartofi potriviti

- 3 litri apa

- crutoane din comert sau 3 felii de paine si 2 linguri ulei de masline/floarea soarelui

- sare

- frunze de patrunjel sau frunze de gulie pentru ornat

- crutoane de paine/paine prajita bucati

- 1, 2 catei de usturoi

 Se curata legumele de coaja. Se elimina partea mai lemnoasa a guliilor. Frunzele se pastreaza pentru ornat

 se spala, se taie cubulete. 

 se pun la fiert in apa clocotita si se lasa pana se fierb bine. Dupa fierbere se strecoara si se pastreaza zeama. Se lasa putin la racit.

 Legumele sunt pasate cu blenderul intr-un vas de plastic mai inalt (sa nu stropiti). Se pune din zeama pana considerati ca este potrivita (mai cremoasa sau mai apoasa).Se pune usturoiul pisat. Gustati si verificati daca este destul de sarata. Se serveste in farfurie ornata cu patrunjel uscat sau proaspat sau cu frunzele guliei (daca sunt proaspete). In comert (eu am gasit la Lidl) se gasesc crutoane rotunde sau se pot taia bucati cateva felii de paine si se pun in tigaie cu putin ulei de masline.

Supa e delicioasa si bogata in minerale si vitamine ca si in fibre. Sofia a cerut supliment. Pofta buna !

Iele (adso de calva)

Ielele m-au fascinat de mic,
Ca oricare alte povești,
S-au estompat în timp.
Dar într-o sâmbătă lină,
Una mi-a dat fiori.
Abia atunci am înțeles de ce
Bărbații își pierd mințile,
Casele și nevestele.

Nocturnă (Radu Stanca)

Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere

În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nţeleaptă.

În jur văd numai porţi şi-n porţi ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste faţă.

Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.

Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă şi coboară,
De nu mai ştiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.

Şi peste tot o linişte ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-şi linge-n somn trudit aripa
Şi printre arbori vechi foşneşte vântul.

Intru-n Sibiu cum intră-n ceaţă luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Şi-n liniştea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Intru-n Sibiu livid, sătul de viaţă.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau faţă
Cu mortul care umblă prin cetate.

Nikos Kazantzakis şi păcatele tinereţii

Când o femeie te cheamă sa împarţi culcuşul cu ea, tinere, şi nu te duci, sufletul tău e pierdut! Femeia aceea va ofta în ziua marii judecăţi, şi oftatul acela, oricine-ai fi tu şi oricâte fapte bune ai fi săvârşit, te va prăvăli în iad!

 O frază care a justificat păcatele tinereţii şi despărţirile anunţate în dimineţi răcoroase.

Tot ce e bun în lumea asta e născocit de diavol: muierile frumoase, primăvara, purcelul prăjit, vinul, în toate astea e mana Diavolului. În vreme ce bunul Dumnezeu i-a făcut pe călugări, posturile, ceaiul de muşeţel şi muierile urate, pfui! 

O frază care închide tinereţea şi aduce pocăinţa (cel puţin pentru unii). Fiecare vârstă are justificările şi păcatele ei.

Paşte, de George Topîrceanu

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite si mânjite,
Zece ouă înroşite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frătioare, - Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă...- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund şi fraise
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urmă tot nu scap!
- Ne găteşte de paradă.
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stradă...
- Ce ruşine! - Ce dezastru!
- Preferam să fiu omletă!
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru...
- Şi eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!..

frumoase sarbatori

Astazi am primit un cadou de la o persoana speciala,
am facut hunting cu un pistol de airsoft. Absolut nebunesc, cu distante de angajament de sub 1 m. Am scapat teafar si cu adrenalina la maxim. Multumesc Mos Craciun. Aseara am dat o fuga la cacova, la Liviu, am vazut ceva zapada. Peisajul frumos, asa cu luna plina si cu ger. Imi pregatesc replica pentru ceva alergatura maine prin padure.

Si eu si bocancii mei nemtesti suntem fericiti :)
In sfarsit alergam prin padure de molid, IHHAAA!
Venim 2010!

Sa aveti un An Nou Fericit!

Afganistan

When you're wounded and left on Afghanistan's plains,
And the women come out to cut up what remains,
Jest roll to your rifle and blow out your brains
   An' go to your Gawd like a soldier. (R. Kipling)

Situatia pierderilor in Afganistan a aliatilor

Year	US	UK	Other	Total
2001	12	0	0	12
2002	49	3	17	69
2003	48	0	9	57
2004	52	1	7	60
2005	99	1	31	131
2006	98	39	54	191
2007	117	42	73	232
2008	155	51	89	295
2009	309	106	90	505
Total	939	243	370	1552

fires on the plain nobi 1959

Cum sunt la carantina si e plictiseala la greu am inceput sa ma ocup mai mult de filmele si de cartile de calitate, la care ai nevoie de timp sa le ingurgitezi.

Filmul de astazi este regizat de Kon Ichikawa in 1959 si spune povestea tragica a Armatei Imperiale Japoneze in ultimele zile a bataliei de la Leyte in Filipine, 1945. Trupele sunt in disolutie, nu mai exista autoritate, provizii sau ordine de lupta. Fiecare incearca sa supravietuiasca pe cont propriu. Singura intrebare este cat de departe trebuie sa mergi pentru a supravietui?  Unii ajung la canibalism si crime.

Filmul urmareste povestea unui soldat bolnav, Tamura. Imaginea alb negru este de un dramatism iesit din comun, o buna lectie despre limitele umane. Cateodata moartea rapida poate sa fie o izbavire din singuratatea apasatoare, foamete, boala si nebunie duse la extrem. Personajul nostru si filmul sunt legate prin miscari elaborate, incete, din care regizorul extrage o arta a durerii si a disperarii pe care o simti tot mai acut, pe masura ce timpul se scurge. Ichikawa induce  stare de speranta continua, la limita.

it is time to remember > My Boy Jack

Primul razboi mondial a fost uitat repede chiar de catre cei care au luptat in el si este departe de noi, de cei din ziua de astazi. In Anglia am vazut cat de vie este amintirea acelor ani in The Poppy Day, cand toata lume isi agata flori de mac in piept si participa la parade. Si lumea chiar credea!

Atat de departe de de festivismul multora dintre manifestarile de acasa, unde se merge doar pentru a bifa  voturi..
Astazi am vazut un film atat de trist, povestea adevarata a lui Jack Kipling, voluntar pe frontul de vest. Un film care trebuie vazut ca sa ne aducem aminte, sa invatam si sa apreciem ceea ce avem.
Interesanta o fraza a doamnei Kipling,  in momentul in care moartea lui Jack a devenit o certitudine si domnul Kipling incearca sa ii demonstreze ca a murit ca un erou, rapid, fara dureri...
Nu imi spune mie ca a fost norocos!  Nu a fost norocos sau... brav ori fericit! Jack  avea doar 18 ani si o zi! A murit in ploaie, nu a putut vedea nimic, a fost singur! Nu poti sa  ma faci sa cred ca exista glorie in asta!

la izolare

cu nasul inflamat si dureri de gat... asa incat am aplicat planul carantina. In speta autoizolare, cu familia plecata la soacra...
Tone de mancare in frigider si barul plin de bautura.
Degeaba, beau ceai negru cu lamaie si cu miere si stau in pat... plictiseala la greu si o liniste sa o tai cu cutitul.