it is time to remember > My Boy Jack

Primul razboi mondial a fost uitat repede chiar de catre cei care au luptat in el si este departe de noi, de cei din ziua de astazi. In Anglia am vazut cat de vie este amintirea acelor ani in The Poppy Day, cand toata lume isi agata flori de mac in piept si participa la parade. Si lumea chiar credea!

Atat de departe de de festivismul multora dintre manifestarile de acasa, unde se merge doar pentru a bifa  voturi..
Astazi am vazut un film atat de trist, povestea adevarata a lui Jack Kipling, voluntar pe frontul de vest. Un film care trebuie vazut ca sa ne aducem aminte, sa invatam si sa apreciem ceea ce avem.
Interesanta o fraza a doamnei Kipling,  in momentul in care moartea lui Jack a devenit o certitudine si domnul Kipling incearca sa ii demonstreze ca a murit ca un erou, rapid, fara dureri...
Nu imi spune mie ca a fost norocos!  Nu a fost norocos sau... brav ori fericit! Jack  avea doar 18 ani si o zi! A murit in ploaie, nu a putut vedea nimic, a fost singur! Nu poti sa  ma faci sa cred ca exista glorie in asta!

afara ploua de rupe -de doua zile

Prea multa ploaie ucide spiritul si infunda canalizarea.

Avem nevoie de pastila de cultura. Avem nevoie de voie buna si speranta, de bucurie si iubire. Te rog iubita mea > zambeste.

Descintec de ploaie
de Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

Imi aduc aminte de anul petrecut in Anglia, departe de iubita mea. Cand ascult stropii cum se lovesc cu ciuda de asfalt, cum tipa siroaiele de apa, parca ma inunda amintiri pierdute. Da, Anglia a insemnat si ploaie, multa ploaie. Rar a siroit mult, dar era destul de des. Imi simt porii plini de apa si dau drumul la centrala, parca am simtit aerul rece al Atlanticului in ceafa. In primele 2 saptamani in Anglia, am avut urechile varza din cauza vantului. Am umblat , mai apoi, toata vara cu o geaca de munte prevazuta cu gluga impermeabila... dar fara aparare in fata valurilor cumplite care navaleau peste digul promenadei. Mergeam, pe atunci, peste 15 Km cu bicicleta si eram nevoit sa trec pe langa digul de protectie. Ce vremuri!
Din nefericire nu am imagini din momentele cu furtuni... eram prea ocupat sa ajung acasa...

Brighton and Hove, de ziua mea in 1 Mai 2005

Ce ciudat cum revin amintirile. Le credeam pierdute. Chiar daca imi e somn raman la fereastra si ascult ropotele de stropi si zgomotul uniform din burlan. Somn usor iubita mea!

Veveritele in Anglia

In Anglia exista doua specii de veverite: cele rosii si cele gri. Cele gri sunt mai rezistente la boli si au un avantaj major in controlul habitatului fata de cele rosii. In majoritatea zonelor, veveritele gri au reusit sa le elimine pe cele rosii. Asociatii neguvernamentale lupta sa restabileasca echilibrul intr-o lupta dispropotionata. Populatia de veverite rosii este estimata la 160 K iar cele gri au peste 3300 K. Vanatorii de veverite gri au reusit sa prinda aripi, prin cererea neasteptata pentru carnea delicioasa a veveritelor: in restaurante, hoteluri sau chiar si in supermarketuri.
Cand am stat in Anglia am vazut o singura data o veverita rosie, in rest doar de cele gri. Adorabile si unele si altele, de aici si tristetea campaniei. Nu am observat insa pe nimeni sa atace veveritele gri. Municipalitatea lasa tot timpul zone necosite pentru a proteja habitatul lor. In campusuri si parcuri sunt prezente zilnice, foarte sociabile si atat de simpatice.
sursa> The Guardian.