Supa crema de gulie

Ingrediente:

- 3 gulii (Sursa excelenta de vitamina C si Potasiu. Vitaminele A, E, B, calciu, magneziu, zinc, fier. Bogată în fibre)

- 1 telina mica (Pe lângă un conţinut mediu de apă - 83%, se găsesc în rădăcini: zaharuri -5%, proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine -A, B1, B2, C, precum şi un ulei eteric)

- 1-2 cartofi potriviti

- 3 litri apa

- crutoane din comert sau 3 felii de paine si 2 linguri ulei de masline/floarea soarelui

- sare

- frunze de patrunjel sau frunze de gulie pentru ornat

- crutoane de paine/paine prajita bucati

- 1, 2 catei de usturoi

 Se curata legumele de coaja. Se elimina partea mai lemnoasa a guliilor. Frunzele se pastreaza pentru ornat

 se spala, se taie cubulete. 

 se pun la fiert in apa clocotita si se lasa pana se fierb bine. Dupa fierbere se strecoara si se pastreaza zeama. Se lasa putin la racit.

 Legumele sunt pasate cu blenderul intr-un vas de plastic mai inalt (sa nu stropiti). Se pune din zeama pana considerati ca este potrivita (mai cremoasa sau mai apoasa).Se pune usturoiul pisat. Gustati si verificati daca este destul de sarata. Se serveste in farfurie ornata cu patrunjel uscat sau proaspat sau cu frunzele guliei (daca sunt proaspete). In comert (eu am gasit la Lidl) se gasesc crutoane rotunde sau se pot taia bucati cateva felii de paine si se pun in tigaie cu putin ulei de masline.

Supa e delicioasa si bogata in minerale si vitamine ca si in fibre. Sofia a cerut supliment. Pofta buna !

Iele (adso de calva)

Ielele m-au fascinat de mic,
Ca oricare alte povești,
S-au estompat în timp.
Dar într-o sâmbătă lină,
Una mi-a dat fiori.
Abia atunci am înțeles de ce
Bărbații își pierd mințile,
Casele și nevestele.

Nocturnă (Radu Stanca)

Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere

În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nţeleaptă.

În jur văd numai porţi şi-n porţi ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste faţă.

Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.

Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă şi coboară,
De nu mai ştiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.

Şi peste tot o linişte ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-şi linge-n somn trudit aripa
Şi printre arbori vechi foşneşte vântul.

Intru-n Sibiu cum intră-n ceaţă luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Şi-n liniştea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Intru-n Sibiu livid, sătul de viaţă.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau faţă
Cu mortul care umblă prin cetate.

Nikos Kazantzakis şi păcatele tinereţii

Când o femeie te cheamă sa împarţi culcuşul cu ea, tinere, şi nu te duci, sufletul tău e pierdut! Femeia aceea va ofta în ziua marii judecăţi, şi oftatul acela, oricine-ai fi tu şi oricâte fapte bune ai fi săvârşit, te va prăvăli în iad!

 O frază care a justificat păcatele tinereţii şi despărţirile anunţate în dimineţi răcoroase.

Tot ce e bun în lumea asta e născocit de diavol: muierile frumoase, primăvara, purcelul prăjit, vinul, în toate astea e mana Diavolului. În vreme ce bunul Dumnezeu i-a făcut pe călugări, posturile, ceaiul de muşeţel şi muierile urate, pfui! 

O frază care închide tinereţea şi aduce pocăinţa (cel puţin pentru unii). Fiecare vârstă are justificările şi păcatele ei.