După 24 de ore nu mai stiam cum arata culoarea rosie, nici albul nu il mai vedeam... doar negru, adanc si fara nuante... Fiecare clipa aducea cu ea disperare si prabusirea in prapastia de negru. Am scapat cu bine... atunci, dar cine stie ce va sa fie...
Dupa un timp m-am regasit in Borges cu
Orbul
de Jorges Luis Borges
De la naşterea mea, din secolul trecut,
din amfora concavă, din puţul adânc,
timpul meticulos, care-i prea scurt în memorie,
mi-a tot răpit formele clare ale acestei lumi.
Zilele şi nopţile au măcinat profilurile
buchiilor şi chipurile iubite de mine.
Ochii mei scurşi interogau în van
bibliotecile pustii şi pupitrele goale.
Albastru şi roşu-nchis nu-s decât o ceaţă,
sânt două voci inutile. Oglinda mea
e o lagună de culoare cenuşie.
În grădină, amicii mei, eu
văd trandafirul trist cu petale gri.
Acum îmi dăinuiesc doar formele galbene
şi văd suficient, pentru-a vedea coşmaruri.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu