Amintiri de pe Golcin

Povesteam aici si aici de Valea Sadului si despre Golcin. Am ramas dator cu o poezie mai vesela a bunului meu preten Jean:

SUS PE GOLCIN
de Ioan Radu Vacarescu

Sus pe muchea Golcinului
în ierburi învolburate sub vântul roșu de-apus
la marginea de cer a pădurii de fag
pe covor de tufe de afin
și smirdar cu florile roze
acolo m-am dus
și stau întins
cuprins de letargia
celei mai visate dintre gnoze

Mai jos trupul uriașului mesteacăn
doborât vara trecută de trăznet e-acum cuib
de furnici și adăpost de păstori la vreme mare
coaja lui a rămas albă ca laptele
inima lui scobită de fulger pare-o arcă
ancorată în coasta muntelui
ca o argintată de sine uitare

Stau sus pe muchea Golcinului
în marea de ierburi purpurii
am găsit o limbă de pământ înflorit
am găsit pădure bătrână și apă curată
o lume cât de bună poate fi lumea
cea mai simplă dintre gnoze -
chiar sfânta letargie atâta de mult căutată

Golcin - vârf pe cumpăna de ape Cibin - Sadu

Din volumul GNOZE
Editura AXA - Botoșani, 2004