piata Huet

Astazi a fost o zi speciala, o zi linistita si calma petrecuta in gradina, printre florile de acasa. Am iesit cu iubita la plimbare si am poposit in piata Huet. O liniste calda, intrerupta doar de pasarele si de adierile calde ale vantului. Momente pentru care nu as pleca din Romania. Am simtit acea caldura a pietrelor medievale, atinsa altadata in piateta de langa Jesuitenkiche din Heidelberg. Parca am uitat ziua mea din 2003 si de simplitatea linistii de langa biserica iezuita, intr-o dimineata de 1 mai. Din pacate nu putem oprii timpul si ne ramane doar bucuria clipei si a rememorarii. Parca m-am eliberat de tot stresul de ieri.
O alta faza haioasa, povestita de unul dintre tinerii mei vecini, care se minuna de cat de timpiti sunt cei care asculta muzica ca pe vremea lui ceausescu in Piata Mare si de unul care gesticuleaza in fata celor care canta. Am ras amuzat pana Car. mi-a specificat ca majoritatea celor de afara sunt la fel. Asa am realizat ca se poate si mai rau. Multulmesc doamne ca m-am nascut in familia mea... putea sa fie mai rau.
what the fuck!