Gabriel Resources, compania comerciala care propune exploatarea depozitului de aur si argint de la Rosia Montana cauta la momentul de fata cai de a obtine din partea Ministerului Culturii si Cultelor (MCC) un nou certificat de descarcare de sarcina arheologica (CDS) care sa inlocuiasca CDS Nr. 4/2004 dat fiind ca acesta a fost anulat de Curtea de Apel Brasov in noiembrie 2007.[1]Alburnus Maior este o organizatie comunitara de la Rosia Montana si care, alaturi de alte ONG-uri, a stabilit acest important precedent judiciar. Organizatia desfasoara inca din anul 2000 o campanie de opozitie fata de proiectul minier al Gabriel Resources datorita impactului sau inacceptabil din punct de vedere social, de mediu, economic si cultural. Printre institutiile si organizatiile care de-a lungul timpului si-au exprimat public opozitia fata de distrugerea patrimoniului cultural unic al Rosiei Montane se numara: Academia Romania[2], Biserica Ortodoxa Romana[3], Familia Regala Romana, ARA, ICOMOS[4], Europa Nostra[5] precum si 1000 de arheologi si istorici de renume international.[6] Ne adresam Domniei Voastre pentru a ne exprima profunda ingrijorare privind posibila acordare a unui nou certificat si dorim in continuare sa prezentam in detaliu motivele care stau la baza acestei ingrijorari.
Asezarea miniera romana ‘Alburnus Maior’ de la Rosia Montana este parte integranta a patrimoniului cultural de importanta nationala al Romaniei si ca atare intra sub protectia Legii nr. 5/2000. Dat fiind faptul ca Gabriel Resources doreste sa exploateze aceasta zona protejata, are obligatia de a efectua cercetari arheologice, acesta fiind motivul pentru care a luat fiinta Programul National de Cercetare Arheologica 'Alburnus Maior'.O zona care a necesitat cercetari a fost Masivul Carnic. De-a lungul anilor o echipa de arheologi specializati in arheologie miniera de la Universitatea din Toulouse au cercetat partial acest masiv in cadrul Programului National de Cercetare Arheologica 'Alburnus Maior'. In ciuda faptului ca Doamna Beatrice Cauuet, coordonatorul echipei de arheologi, nu a recomandat niciodata descarcarea de sarcina arheologica a Carnicului, Comisia Nationala pentru Arheologie (CNA) a recomandat aceasta descarcare, ceea ce s-a materializat in emiterea CDA Nr.4/2004, semnat de Domnul Mircea Angelescu[7], Directorul General al Directiei pentru Patrimoniu Cultural National.
Carnicul este un punct central pentru proiectul minier al Gabriel pentru ca adaposteste cele mai mari rezerve de aur. De-a lungul cercetarilor din Carnic, rapoartele arheologice produse nu au fost facute publice integral ci numai in extrase nerelevante. In realitate, raportul intocmit de Doamna Cauuet in 2002[8] a prezentat in detaliu valoarea arheologica unica a galeriilor romane si chiar pre-romane care se intind in Masivul Carnic pe multi kilometri. Acest raport a avut un rol vital in contestarea cu succes a legalitatii CDA Nr.4/2004.
Luand decizia[9] de a anula CDA nr. 4/2004, Curtea de Apel Brasov – instanta de fond in acest caz- a retinut urmatoarele “Se constata ca Masivul Carnic nu poate fi inca redat activitatilor umane curente. Cercetarile arheologice nu sunt inca finalizate. Subsolul zonei prezinta un interes arheologic deosebit, fiind unul dintre cele mai mari centre miniere antice ale lumii romane descoperite [...] Inceperea unor lucrari miniere in zona (activitate curenta cu folosirea inclusiv a explozibililor) ar conduce la alterarea vestigiilor arheologice supuse protejarii. Fata de situatia de fapt retinuta, instanta constata ca la data emiterii certificatului de descacare de sarcina arehologica, cercetarile nu erau finalizate, raportul final nu era intocmit iar identificarea exacta a zonelor ce se impunea a fi protejate si conservate, nu era realizata [...] Exploatarea unei parti din Masivul Carnic este incompatibila cu obligatia de protejare a galeriilor miniere romane descoperite in zona. Integritatea lor ar fi afectata. Emiterea certificatului de descarcare de sarcina arheologica pentru o parte din Masiv, doar pe considerentul ca s-au identificat mai putine vestigii ca in alte zone cercetate, sau ca lucrarile de conservare ar fi costisitoare, nu se justifica.”
In comunicatele de presa recente si in rapoartele catre investitorii sai Gabriel Resources afirma ca “In solicitarea pe care o va depune pentru obtinerea unui nou certificat, compania va remedia toate deficientele identificate de Curtea Suprema. Compania anticipeaza ca aceasta solicitare va fi depusa in viitorul apropiat.”[10]
Asa cum am aratat mai sus, instanta a retinut aceea ca Masivul Carnic nu a fost cercetat in totalitate, ori asupra unor zone necercetate nu se poate emite un certificat de descarcare de sarcina arheologica. Numai avand in vedere zonele deja cercetate din Masivul Carnic, instanta a fost in masura sa confirme importanta arheologica a Masivului Carnic reflectata in statutul de protectie pe care i-l confera Legea 5/2000. Daca pe de-o parte aceasta deficienta nu poate fi ignorata, inseamna de asemenea ca nu exista nici o baza stiintifica pentru decarcarea vreodata a Masivului Carnic, indiferent ce ar scoate la lumina noile cercetari din masiv. Chiar si Legea Minelor din Romania (Art. 11/1) interzice strict desfasurarea activitatilor miniere in zone protejate arheologic.[11] MCC ar trebui sa refuze orice solicitare a unui nou certificat de descarcare de sarcina arheologica pentru Carnic si ar trebui in schimb sa asigure conservarea pe termen lung a galeriilor miniere romane si pre-romane din Carnic ca patrimoniu de importanta universala. ICOMOS si-a declarat sprijinul pentru o asemenea initiativa care, spre deosebire de exploatarea miniera cu cianuri a Gabriel, ar asigura recunoasterea deplina a importantei culturale a asezarii miniere Alburnus Maior dar ar si demonstra angajamentul Guvernului Romaniei pentru protectia patrimoniului cultural si asigura surse durabile de venit pentru locuitorii zonei.
Asteptam cu interes raspunsul Domniei Voastre.
Cu stima,
Eugen David
Presedinte
Alburnus Maior
[1]Sentinta nr. 157/ 27 noiembrie 2007, dosar nr. 434/64/f/2006 al Curtii de Apel Brasov. Recursurile formulate importiva sentintei au fost irevocabil respinse de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 4607/ 9 decembrie 2008, dosar nr. 434/64/2006
[8]“Ancient Gold Mines of Dacia –Rosia Montana District”, by Beatrice Cauuet, 2002 as part of the Ministry of Culture’s Alburnus Maior National Research Program
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu