PLÂNGERE

PLÂNGERE

de IOAN RADU VĂCĂRESCU

Femeie: mamă, amantă, fecioară,
cu trup de cucuteni şi de vioară
mă ispiteşti cu risipa de frunze
a veacului lipsit de zăpadă
umbră fugară a-ndoielii
leneşă nadă
ascunsă întreită
în neguri păduroase de zadă
te joci în privirile-mi arse
pătrunzi în sângele vechi
şi-l faci nou
mă surpi în stihia din coapse
mă-mprăşti-ntr-un
silnic halou
în hăţişuri de stele
risipite-n cenuşi îngropate
în gheara selbelor mucede
şi-n urdori de noroaie uscate

Femeie: fecioară, amantă, mamă,
cu ochi de ştimă
şi trup ca o lamă
de brici
ascuţită-ndelung pe brăcinar
cu sfârcuri de ceară purpurie
scursă din tăietură
de suflet hoinar
mă spoieşti cu lumină neagră
mă mângâi cu palme de aer
mă ispiteşti cu risipa de frunze
şi mă alini doar cu vântul în vaer

Din volumul GNOZE
Editura AXA – Botoşani, 2004